Bullying la Questfield International College, educația și responsabilitatea managerială

Fenomenul bullyingului în instituțiile educaționale reprezintă o provocare majoră, ce impune răspunsuri bine structurate și proceduri clare pentru protecția elevilor. Managementul situațiilor de hărțuire trebuie să fie transparent, documentat și orientat către responsabilitate instituțională, pentru a asigura un mediu educațional sigur și echilibrat. Acest articol investighează o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, conform documentelor și relatărilor puse la dispoziție, problemele de bullying nu ar fi beneficiat de un răspuns administrativ adecvat.

Bullying la Questfield International College: investigație privind sesizările și răspunsul instituțional

Pe parcursul a peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera ar fi fost semnalate multiple episoade de bullying repetat, incluzând jigniri zilnice, stigmatizare pe criterii medicale și presiuni asupra familiei elevului afectat. În ciuda numeroaselor sesizări scrise adresate conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate privind aplicarea unor măsuri concrete sau intervenții oficiale. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, care ar fi inclus o formulare de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, reflectă, potrivit surselor, o posibilă schimbare a discuției de la protecția copilului spre aspecte contractuale.

Descrierea situației de bullying și lipsa măsurilor documentate

Conform documentelor și corespondenței analizate, elevul vizat ar fi fost supus unui mediu de agresiune constantă, manifestat prin jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, pe durata desfășurării orelor și în pauze. Aceste comportamente, vizibile și cunoscute de cadrele didactice, nu ar fi fost oprite prin intervenții documentate sau sancțiuni scrise. Familia a formulat sesizări oficiale, trimise cronologic către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție, însă acestea nu au generat răspunsuri scrise care să ateste măsuri aplicate. Intervențiile au rămas, în mare parte, informale și verbale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire sistematică

Un element semnalat cu precădere în acest caz este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant, folosită nu în context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în mediul școlar. Specialiști consultați de redacție afirmă că stigmatizarea medicală constituie o formă gravă de violență psihologică, afectând profund identitatea și stima de sine a copilului. Documentele indică faptul că această practică a fost tolerată, nefiind însoțită de reacții ferme sau de măsuri documentate menite să o oprească.

Gestionarea instituțională: răspunsuri verbale și lipsa documentației

Familia a transmis în mod repetat emailuri detaliate și asumate, atrăgând atenția asupra gravității fenomenului și solicitând intervenții clare. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale sau documente privind declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau monitorizarea situației. Conducerea școlii a răspuns preponderent verbal, iar astfel de răspunsuri nu au fost însoțite de documentație oficială, ceea ce a făcut dificilă verificarea măsurilor aplicate. Această abordare pare să fi transferat responsabilitatea către familie, prezentând problema ca pe un conflict minor sau o dinamică de grup.

Implicarea cadrelor didactice și reacția instituțională

Cadrele didactice, martore directe ale comportamentelor agresive, nu au reușit să oprească fenomenul, iar intervențiile nu au avut efecte stabile. Familia a semnalat că sesizările au fost adesea minimalizate, iar răspunsurile au evitat asumarea unor decizii clare. Redacția a constatat absența unor proceduri instituționale documentate, ceea ce reduce capacitatea de monitorizare și responsabilizare. Această lipsă a reacției scrise și a măsurilor concrete poate fi interpretată ca o normalizare a bullyingului în mediul educațional al Questfield Pipera.

Declarația fondatoarei și impactul asupra relației cu familia

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat ideea că familia este liberă să părăsească instituția dacă nu este mulțumită. Această exprimare, potrivit relatărilor, a survenit după luni întregi de sesizări și reflectă o posibilă deplasare a priorităților de la protecția copilului către considerente economice sau contractuale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției, care nu a fost primit la momentul publicării.

Documentația administrativă: Family Meeting Form versus acte oficiale

În locul deciziilor administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu stabilește responsabilități, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest formular nu oferă trasabilitatea necesară pentru a verifica aplicarea unor intervenții eficiente. Această practică poate genera percepția unei gestionări superficiale și a diluării responsabilității instituționale.

Confidențialitatea informațiilor și presiunea asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres prin comunicări scrise respectarea confidențialității datelor sensibile privind situația semnalată, avertizând asupra riscului impactului negativ asupra copilului. Nu au fost identificate documente care să ateste protejarea acestor informații, iar relatările indică faptul că elevul a fost expus în mod public unor întrebări privind sesizările făcute, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică. Specialiștii apreciază că astfel de situații afectează negativ climatul educațional și protecția vulnerabilităților elevilor.

Reacția întârziată a conducerii și implicațiile juridice

Implicarea directă a fondatoarei și schimbarea atitudinii instituției au survenit abia după opt luni, ca urmare a notificărilor juridice transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind pragul de intervenție al școlii și relevă faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea formală a situației. Redacția subliniază importanța unei reacții instituționale prompte, independente de factorii externi, pentru asigurarea unui mediu educațional sigur.

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist recunoscut, confirmă impactul emoțional sever al bullyingului asupra copilului, evidențiind consecințe grave documentate medical. Acest fapt reafirmă necesitatea unei intervenții instituționale riguroase și a unor proceduri care să prevină repetarea unor astfel de situații.

Comunicarea publică și poziționarea oficială a școlii

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un comunicat adresat părinților elevilor, în care a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contravine sesizărilor scrise și documentate de familie, care indică un tipar de hărțuire sistematică și solicită măsuri clare. Această poziționare a fost interpretată editorial ca o tentativă de minimalizare a responsabilității instituționale.

Ulterior, pe 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale între reprezentanții școlii și alte instituții educaționale, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ. Aceste aspecte ridică semne de întrebare privind respectarea dreptului la educație și confidențialitate și sunt în curs de clarificare.

Invităm părinții care întâmpină situații similare la Questfield International College să contacteze redacția la [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele.

Concluzii și întrebări rămase

• Există o discrepanță între valorile declarate public de Școala Questfield Pipera și modul efectiv în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală.
• Documentația oficială privind intervențiile administrative este absentă sau insuficientă pentru a demonstra o reacție instituțională clară și eficientă.
• Stigmatizarea medicală a fost tolerată în mediul școlar, fără măsuri documentate care să ducă la stoparea acesteia, având un impact negativ asupra copilului și colectivului.
• Răspunsurile verbale și formularele informale nu oferă transparența și responsabilitatea necesare în gestionarea unor situații grave.
• Confidențialitatea solicitărilor familiei nu pare să fi fost respectată integral, ceea ce a generat presiuni suplimentare asupra elevului afectat.
• Reacția instituției a fost declanșată abia după implicarea juridică a familiei, sugerând o întârziere problematică în abordarea situațiilor de criză.
• Comunicatele oficiale recente minimalizează gravitatea situației, ceea ce ridică întrebări privind asumarea responsabilității și protecția reală a elevilor.

În absența unor măsuri clare, documentate și asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție oferă Questfield Pipera atunci când un copil reclamă umiliri și hărțuire sistematică în mediul școlar? Acest caz relevă necesitatea unei atenții sporite asupra modului în care instituțiile educaționale răspund responsabil și transparent la astfel de situații, pentru a asigura siguranța emoțională și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro